Ipoteşti. Casa memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Ipoteşti. Casa Memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu, este un volum a cărui primă ediţie a fost publicată în 1989 la Bucureşti; cuvânt înainte de Petru Creţia. Volumul este alcătuit din următoarele eseuri: „Ţerâna aceea, unde zace ce-am avut mai scump în lume”, „O casă de piatră, dar cam strâmtă”, „Fiind băiat, păduri cutreieram” şi „În calea timpurilor ce vin”.

Dintre cele patru sfere în care se situează cercetările eminesciene, în perspectiva lor istorică - publi­carea ştiinţifică integrală a operei, constituirea instru­mentelor de studiu, adâncirea şi înălţarea exegezei şi o mai amănunţită şi mai documentată cunoaştere a biografiei poetului - cartea de faţă îşi găseşte locul firesc în cea din urmă. Principalul ei câştig constă în refacerea, mai documentată si mai veridică, a isto­ricului Ipoteştilor (moşia, casa, cimitirul, împrejuri­mile, ecoul amintirilor); într-un spor de dreptate adus celor atât de felurit implicaţi în tribulaţiile şi vici­situdinile seculare ale locului; în aşezarea temeliilor pentru un mai dezvoltat istoric al casei memoriale şi, într-o oarecare măsură, a direcţiilor ei de dezvoltare.

Locul obârşiei şi al copilăriei poetului tinde să de­vină, în sensul major al cuvântului, un centru de stu­dii eminesciene. Facsimilarea tuturor manuscriselor lui Mihai Eminescu, iniţiată şi acolo de Constantin Noica, a ajuns într-un stadiu care te face să regreţi că nu e cel final. Ea s-ar cuveni, odată încheiată, întregită cu transcrierea lor fidelă şi integrală; iar specialiştii vor putea să lumineze o latură sau alta a alcătuirii lor.

Două exemple: nimeni n-a studiat încă în întregime şi în amănunt toate cele patru sau cinci bilanţuri de etapă pe care şi le-a făcut poetul însuşi, transcriind pe curat şi într-o anumită ordine poezii dintr-o perioadă ori alta, de-a lungul anilor; şi, iarăşi, nimeni nu a alcătuit o evidenţă exhaustivă a filelor iniţial grupate şi apoi risipite în dezordinea manuscriselor, aşa cum a fost ea moştenită de la Eminescu însuşi, care nu le-a mai văzut din vara anului 1883. Şi tot la Ipoteşti ar trebui să vină, cu pietate şi uitare de sine, ca la un loc de împăcare cu istoria culturii româneşti, toţi cei care mai deţin manuscrise eminesciene şi să le depună acolo.

Şi ce loc bun pentru a alcătui o bibliotecă, cât mai completă, a scrierilor poetului şi a scrierilor despre el; inclusiv pentru o colecţie maximală a tuturor amintirilor contemporanilor poetului (cărţi, articole, scrisori, documente). Într-adevăr, corpusul operei emi­nesciene nu poate fi considerat integral fără strângerea tuturor mărturiilor celor care l-au cunoscut ne­mijlocit pe poet şi care, în lipsa pe atunci a unor mijloace moderne de înregistrare, au păstrat, vii şi adesea autentice şi infinit grăitoare, atâtea gesturi, mimici, atitudini, deprinderi, sociabilităţi şi însingu­rări. Şi atâtea vorbe rostite de el, în atâtea prilejuri, încât se pot constitui într-o sumă a operei sale orale, altfel de neavut. Un Eminescu viu, în întruchiparea lui pământească, pe care nu trebuie să-l lăsăm risipei şi uitării.

Fie ca această carte a lui Valentin Coşereanu, izvorâtă dintr-o pasiune neamăgitoare şi dintr-o râvnă vrednică de toată lauda, să ne slujească drept înce­put şi îndemn. Să-i urăm să se adauge după vredni­cia sa cercetătorilor locali (în sensul bun şi rodnic al cuvântului) chemaţi să sporească adevărul pe care i-l datorăm, lui Eminescu. Pentru că mai ales adevăr îi datorăm, pe măsura felului intransigent şi pătimaş în care l-a iubit, mai presus de amăgirile sinelui şi ale istoriei. Cu o inten­sitate şi cu o puritate care constituie una din raţiu­nile cele mai adânci pentru care ne este ceea ce ne este şi noi înşine am mai putea să fim.

Check Also

Marin Tarangul – date biobibligrafice

Născut în 1938 la Bucureşti, veritabil colecţionar de titluri de doctorat obţinute în România şi …

Dicţionar Eminescu – nume proprii, de Horia Zava (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Dicţionar Eminescu – nume proprii, de Horia Zava, este un volum a cărui primă ediţie …

Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, de Ştefan Cazimir (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, de Ştefan Cazimir, este un volum a cărui primă ediţie …

Ipoteşti. Casa memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Ipoteşti. Casa Memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu, este un volum a cărui primă ediţie …

George Călinescu despre Casa memorială „Mihai Eminescu” din Ipoteşti

„Locuinţa părin­tească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de ţară, dar încăpătoare şi …

Munţii White

Munţii White (White Mountains) sunt un segment al Munţilor Apalaşi. Se întind pe 140 km …

Vitalie Cliuc

Vitalie Cliuc (19 iunie 1925, Chişinău, Basarabia) – poet. Fiul lui Vasile Cliuc şi al …

Alexandru Claudian – biografie

Alexandru Claudian (8 aprilie 1898, Cernavodă, judeţul Constanţa – 16 octombrie 1962, Bucureşti) – poet …

Eugen Cizek – biografie

Eugen Cizek (prenumele la naştere: Eugen Antoniu) (24 februarie 1932, Bucureşti) – istoric literar. Fiul …

Andrei Ciurunga – biografie

Andrei Ciurunga (pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun) (28 octombrie 1920, Cahul, Basarabia – 6 …