Un vis urât, de Tudor Arghezi (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Un vis urât, de Tudor Arghezi, este o poezie a cărei primă ediţie a fost publicată în volumul Stihuri pestriţe în 1957 la Bucureşti.

Un vis urât

Întâi, când s-a culcat,

S-a mai uitat o dată pe subt pat,

Subt draperii şi chiar pe subt covoare,

Cu sfeşnicul şi-un muc de lumânare.

Că e firesc, mai mult decât firesc,

Să nu se prea încreadă în cei ce-l slugăresc

Şi nu ar vrea să aibă vreo uimire,

După ce va intra în aţipire.

Pe la boieri e naturală,

Între stăpâni şi slugi, o bănuială.

Asigurat, senin în dormitor,

S-a-ntins frumos şi cască. Somn uşor!

Şi totuşi, vezi, uimirea s-a ivit.

Un zgomot, la-nceput nedesluşit,

În toiul nopţii şi-n palat,

Ca un murmur, încet s-a adunat,

Şi zgomotul s-a-ntins de din afară

Şi a intrat şi s-a suit pe scară.

Cum a răzbit pe uşile-ncuiate,

Cu broaşte mari şi cu lăcate,

Că scările şi cu pridvorul

Le bate cu pingeaua tot poporul?

Şi strigă, dar ce strigă nu-nţelegi,

Că n-auzi graiuri şi cuvinte-ntregi,

Ci să-ţi ascuţi auzul, să te ţii!

Sute de graiuri şi de seminţii.

Şi, în sfârşit, şi-n dormitor năvală.

Portarul porunceşte: - „Tovarăşe, ia scoală!

Avem cu dumneata o socoteală”.

Buimac, holbează ochii, apoi şi-i cască iarăşi.

Bărbat de stat cu un portar tovarăş?

Îl ocărăsc şi-l scuipă mic şi mare

Şi-l zgâlţâie mereu mai tare,

Îi pun cătuşe grele de mâini şi de picioare.

Aude şi nu-i vine

Să creadă: - „Jos!... Ruşine!

La temniţă cu tine!

La moarte!” strigă unii şi: - „La spânzurătoare!”

L-apucă o sfârşeală, gândindu-se că moare.

Ce temniţă adâncă!

Stă-n beci de ani de zile, nu bea şi nu mănâncă.

S-au înmulţit, cu anii,

Gândacii lungi, păduchii, şobolanii.

Putea. Ar fi fumat.

Ce bun era trabucul cu rom, de la Palat!

Şi i-au crescut o barbă, de mult nebărbierit,

Şi unghiile-ntoarse, de schivnic dintr-un schit.

Legat de o verigă şi de un lanţ zidit,

S-a cocoşat şi tare-a-mbătrânit.

Îşi aducea aminte, pe paie, în ungher,

C-ar fi purtat porecla, în stat, de „om de fier”.

I se suia un nod în gât.

N-a fost, din fericire, decât un vis urât.

Energicul bărbat

S-a liniştit de cum s-a deşteptat.

Căzuse,-n somn, din pat.

Check Also

Marin Tarangul – date biobibligrafice

Născut în 1938 la Bucureşti, veritabil colecţionar de titluri de doctorat obţinute în România şi …

Dicţionar Eminescu – nume proprii, de Horia Zava (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Dicţionar Eminescu – nume proprii, de Horia Zava, este un volum a cărui primă ediţie …

Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, de Ştefan Cazimir (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Stelele cardinale. Eseu despre Eminescu, de Ştefan Cazimir, este un volum a cărui primă ediţie …

Ipoteşti. Casa memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu (comentariu literar, rezumat literar, aprecieri critice)

Ipoteşti. Casa Memorială „Mihai Eminescu”, de Valentin Coşereanu, este un volum a cărui primă ediţie …

George Călinescu despre Casa memorială „Mihai Eminescu” din Ipoteşti

„Locuinţa părin­tească nu era palat boieresc, ci o casă modestă de ţară, dar încăpătoare şi …

Munţii White

Munţii White (White Mountains) sunt un segment al Munţilor Apalaşi. Se întind pe 140 km …

Vitalie Cliuc

Vitalie Cliuc (19 iunie 1925, Chişinău, Basarabia) – poet. Fiul lui Vasile Cliuc şi al …

Alexandru Claudian – biografie

Alexandru Claudian (8 aprilie 1898, Cernavodă, judeţul Constanţa – 16 octombrie 1962, Bucureşti) – poet …

Eugen Cizek – biografie

Eugen Cizek (prenumele la naştere: Eugen Antoniu) (24 februarie 1932, Bucureşti) – istoric literar. Fiul …

Andrei Ciurunga – biografie

Andrei Ciurunga (pseudonimul literar al lui Robert Eisenbraun) (28 octombrie 1920, Cahul, Basarabia – 6 …